Sarcoidoză

 

 

Ce este sarcoidoza?

Sarcoidoza este o boala care se însoţeşte de apariţia unor zone de inflamaţie numite granuloame în mai multe organe. Cel mai des acestea apar în plămâni, ganglioni, piele, ochi, dar pot apărea în oricare alt organ.

Boala poate apărea la orice vârstă, însă este mai frecventă la tinerii între 20 şi 40 de ani.

 

Care este cauza sarcoidozei?

Nu se cunoate cauza ce determină sarcoidoza. Se bănuieşte că inflamaţia din sarcoidoză este răspunsul organismului uman la un agresor din aerul pe care îl inhalăm, agresor care încă nu a fost identificat.

Este important de ştiut că sarcoidoza nu este contagioasă.

 

Cum se manifestă sarcoidoza?

Se poate întâmpla ca pacienţii cu sarcoidoză să nu se plângă de nimic şi să aibă doar modificări pe radiografia pulmonară.

Alţii se pot prezenta la medic pentru diverse manifestări, cum ar fi:

• Manifestări generale: febră, scădere în greutate, oboseală
• Manifestări care sugerează afectarea unui anumit organ
• Plămânii: tuse, sufocare, şuierat
• Ganglionii: mărirea ganglionilor de obicei de la gât sau de la subraţ
• Pielea: apariţia de pete sau de noduli roşu-violacei pe piele; nodulii roşu-violacei dureroşi care apar la nivelul gambelor poartă numele de eritem nodos
• Articulaţii: dureri şi umflături la nivelul încheieturilor, mai ales ale mâinilor şi ale gleznelor
• Ochi: lăcrimare, roşeaţa ochilor, înceţoaşarea vederii
• Glande salivare: se pot mări ducând la apariţia unor umflături în spatele urechilor, umflături ce pot fi confundate cu cele provocate de oreion; uneori pacienţii se plâng de uscăciunea gurii
• Inima: este afectată foarte rar; pot apărea palpitaţii, insuficienţa cardiacă
• Sistemul nervos este afectat foarte rar: dureri de cap, ameţeli, scăderea sensibilităţii la mâini şi picioare

Aceste manifestări nu apar însă numai în sarcoidoză, ci în multe alte boli, de aceea ele trebuie interpretate de un medic.

 

Cum se pune diagnosticul de sarcoidoză?

Este important să vă prezentaţi la medic care vă va examina şi va indica să faceţi anumite investigaţii. Medicul poate identifica după examinare anumite manifestări ale bolii pe care poate le ignoraţi şi se poate orienta pentru efectuarea de investigaţii care să excludă alte boli.

 

Ce investigaţii sunt necesare?

Radiografia pulmonară poate să identifice pacienţii care nu au simptome.

Pe radiografia pulmonară se pot vedea ganglionii măriţi din torace şi modificările care apar pe plămâni (de obicei mici noduli). Pe baza ei se face o stadializare a bolii de la 0 la 4.

Explorările funcţionale respiratorii măsoară modul în care funcţioneaza plămânii dumneavoastră. Pentru această măsuratoare va trebui să suflaţi într-un aparat .

Aceste măsuratori se pot face cu diverse aparate, în funcţie de parametrii ceruţi de medic.

Gradul de scădere a funcţiei respiratorii reflectă severitatea bolii.

Bronhoscopia este o investigaţie prin care se introduce prin gură un tub prevăzut cu un sistem optic care vede ce se întâmplă la nivelul traheei şi al bronhiilor. Această investigaţie se efectuează cu anestezie locală cu xilină (prin inhalare).

În timpul bronhoscopiei după vizualizarea traheei şi bronhiilor se pot efectua mai multe manevre cu scop diagnostic:

- biopsia bronşică: ciupirea unui mic fragment de perete bronşic cu o pensă foarte mică

- biopsia transbronşică: trecerea unui ac special prin peretele bronşic într-un ganglion sau în plămân

- lavaj bronho-alveolar: se introduce în plămân o cantitate mică de ser fiziologic care se recuperează şi se analizează la microscop

Angiotensin-convertaza serică (ACS) este o enzimă care se dozează în sânge şi are de obicei valori crescute la pacienţii cu sarcoidoză. Aceste valori se modifică în cursul tratamentului. Este important de ştiut că unii pacienţi cu sarcoidoză pot avea valori normale ale ACS.

Dozarea calciului în sânge şi în urină: uneori aceste valori sunt crescute fiindcă granuloamele secretă vitamina D care creşte absorbţia calciului din intestin

Examenul oftalmologic: este important pentru evidenţierea modificărilor de la nivelul ochilor. Prezenţa inflamaţiei (granulomului) din sarcoidoză trebuie dovedită prin examenul unui fragment de ţesut (biopsie).

Biopsia se poate efectua din ganglionii periferici, din piele, din ganglionii din torace, din plămâni.

Biopsia ganglionilor din torace şi biopsia din plămâni se poate face fie pe calea bronhoscopică fie pe cale chirurgicală (mediastinoscopie, biopsie pulmonară prin deschiderea toracelui).

Examinarea fragmentelor de ţesut permite excluderea altor boli care pot determina modificări asemănătoare sarcoidozei şi stabileşte cu certitudine diagnosticul de sarcoidoză.